19:00 - 22:00

VESTUL SINGURATIC – Teatrul Nottara București

Duminică, 9 iunie 2019, ora 19.00 @ Teatrul Sică Alexandrescu Brașov

VESTUL SINGURATIC
de Martin McDonagh

Spectacol prezentat de Teatrul Nottara București
Distribuţia
: Florin Piersic jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă
Traducător: Bogdan Budeș
Regia: Cristi Juncu
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Durata: 3 ore (cu pauză)
Restricție vârstă: Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani.
Preț bilet: 85 lei

Prezentare spectacol:
Ce se întâmplă când un regizor extrem de talentat se întâlneşte cu cinci actori pur-sânge, o scenografă inventivă şi un autor care observă fiecare detaliu al condiţiei umane? Se naşte un spectacol remarcabil: Vestul singuratic.

Coleman şi Valene dau impresia că stau pe nişte butoaie de pulbere, sunt gata să explodeze în orice moment. Relaţia dintre cei doi fraţi, care şi-au pierdut tatăl în urma unui „accident” cu o armă de foc este una stranie, construită din conflicte şi certuri permanente. Schimburile de replici sunt sclipitoare, iar personajele par să calce apăsat şi zgomotos pe o coardă deja mult prea întinsă.

Unul dintre ei – Valene – colecţionează statuete religioase, iar celălalt – Coleman – şi-a făcut un obicei de a merge la înmormântări în principal pentru mâncarea servită. Fiecare îl provoacă pe celălalt, împingându-l spre limitele răbdării, singurul care încearcă să repare întrucâtva relaţia disfuncţională a fraţilor Connor fiind preotul Welsh. Dar sfaturile lui par să rămână neauzite pentru Coleman şi Valene, ca şi pentru restul satului în care îşi are parohia. Însă, într-o răsturnare aproape mistică a rolurilor, se dovedeşte că tocmai cel care trebuia să fie salvatorul îşi aşteaptă salvarea de la cei rătăciţi…

Nimic nu poate fi mai ofertant pentru un teatru şi pentru publicul său, decât un text modern, despre lucruri care neliniştesc, scris într-un ritm alert, fără ocolişuri şi inhibiţii inutile.

Întotdeauna relaţiile interumane dintr-o comunitate, fie ea din Irlanda sau de oriunde, ne spun mai mult despre fiinţa umană decât zeci de tratate de psihanaliză. Aşa că sunteţi invitaţi să intraţi în lumea plină de violenţă, de umor negru, dar şi de neaşteptată compasiune, a fraţilor Connor, a părintelui Welsh şi a frumoasei Girleen Kelleher.

Autorul textului a primit în 2018 mai multe premii pentru pelicula pe care a scris-o şi regizat-o, Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri: Globul de Aur pentru cel mai bun film şi cel mai bun scenario, Premiile BAFTA pentru cel mai bun film, pentru scenariu original şi pentru film britanic remarcabil.

Ghidată de Martin McDonagh ca regizor, actriţa Frances McDormand a câştigat Oscarul pentru ea mai bună actriţă în rol principal, iar Sam Rockwell, pentru Cel mai bun actor în rol secundar.

In 2017, acelaşi film a primit Premiul Osella de Aur pentru cel mai bun scenariu, la Festivalul de la Veneţia.

Extrase presă:
„Anii care au trecut peste fraţii Connor nu au avut prea multe cuvinte de spus în faţa plăcerii lor nebune de a se tachina. Împunsăturile din copilărie s-au complicat odată cu vremea; puştile nu mai sunt de jucărie, iar gloanţele sunt adevărate. Spectacolul spune pe-ndelete această poveste bizară; cu un ritm leneş, în care tensiunea nu are timp să se acumuleze pentru a răbufni decisiv, ci pulsează uniform. Cicatricile rămân pe sufletele unor oameni care se pot bucura doar prin suferinţa celuilalt. Un purgatoriu perpetuu la care noi asistăm cu un zâmbet în colţul gurii.”
Frate-frate, dar.., Alina Epîngeac, www.yorick.ro

„Florin Piersic Jr. este – nu am niciun motiv să îmi ignor verdictul – cel mai cerebral din câţi actori am văzut în oraşul acesta. Joacă inteligent, e pur şi simplu o încântare. Pentru mine, Vlad Zamfirescu a fost adevărata revelaţie. Energia sa e inima spectacolului. Andi Vasluianu îl joacă pe preotul Welsh. Este un rol teribil, pentru care trebuie să îţi pregăteşti îndelung cordul. În rolul lui Girleen joacă fie Ioana Calotă, fie Corina Dragomir. Ea echilibrează scena, aduce concomitent poezie şi ordine în universul acela brutal, aşa cum îndeobşte doar speranţa poate să facă.”
Câteva concluzii cu privire la spectacolul de teatru „Vestul singuratic”, Andrei Crăciun, Ziarul Metropolis

“Vestul singuratic este o poveste atipică, spusă într-un limbaj acid, dur, despre natura umană cu cele mai ascunse colţuri ale sale de urât, în diverse forme, despre dezumanizare, despre o viaţă fără reguli care se întâmplă într-un colţ uitat de lume.

Dar pentru că existenţa în dualitate este o caracteristică a lumii şi a oamenilor, undeva pe bucata asta de pământ uitată îşi fac loc, timid, iubirea, încrederea în oameni, speranţa, iertarea. Ce se întâmplă pe scenă timp de trei ore, împrejurările prin care trec personajele, dialogurile dintre ele, ipostazele în care se pun, de conflict direct sau doar de persiflare reciprocă, mărturisirile emoţionante, dar şi hilare, răsturnările ingenioase de situaţie sunt construite foarte interesant de regizorul Cristi Juncu.”
Vestul singuratic, despre o lume departe de lume, Ileana Andrei, www.ileanaandrei.ro)