Tartuffe sau Impostorul  – Teatrul Mic București

Traducere, adaptare & regie artistică: Gelu Colceag
Decor: Ștefan Caragiu
Costume: Liliana Cenean
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Producător delegat: Alois Chirită
Credit foto: Andrei Gîndac
Durata: 2h 40min cu pauză

Distribuție: Mihaela Rădescu, Gabi Costin, Alina Petrică, Vlad Corbeanu, Oana Laura Gabriela, Rareș Florin Stoica, Alexandru Voicu, Vlad Logigan, Ana Bianca Popescu, Viorel Cojanu, Andrei Seușan, Ștefan Lupu

Tartuffe sau Impostorul de Molière este considerată una dintre cele mai puternice comedii de caracter din literatura mondială, scrisă cu scopul de a denunța fanatismul religios şi ipocrizia practicată de nobilii şi marii burghezi în secolul al XVII-lea.

Prima variantă a piesei scrisă în anul 1664, prezentată în fața regelui Ludovic al XIV-lea, a fost contestată şi interzisă. Trei ani mai tarziu textul a stârnit din nou controverse şi a dus la interzicerea lui chiar de către arhiepiscopul Parisului. Comedia a putut fi jucată în versiune integrală abia în februarie 1669, prin bunăvoința Regelui Soare şi a reprezentat un adevărat succes.

Regizorul Gelu Colceag propune publicului un spectacol de teatru în teatru în care explorează cu subtilitate si inteligență efectele comice produse de intrigă, prin satirizarea ipocriziei, vicleniei şi naivității.

Cronici:

„Spectacolul are format de teatru în teatru, dând posibilitatea actorilor, ca membri ai trupei lui Molière, să intre și să iasă din rol, după cum o cer scenariul și ideologul palatului. Singurul care nu-și iese din pielea costumului e Tartuffe, dedublarea lui funciară fiind cheia de boltă a rolului.” Doina Papp, revista22.ro 

„Spectacolul te rasfață prin prezența în scenă a unei echipe de actori de mare forță. Un joc dinamic, generos, permanent în relație unul cu celălalt, neîngroșat, spumos caracterizează fiecare personaj prototip, dar nu stereoptip, fiecare primind regizoral momentul său de strălucire. „Tartuffe” emană izbânda în scenă a unui rar întâlnit spirit de echipă(…)Este o piesă„cu cărțile pe față”, cu magie frustă, fără a se căuta ostentativ iluzia.Teatru în teatru, prea mult teatru în viață. Puțini știu că spectacolul originar a fost reluat la un an după ce fusese interzis, cerându-i lui Molière să adauge un act și jumătate, un fel de happy-end, pentru ca Tartuffe să nu iasă învingător.” Alina Maer, scenesicuvinte.ro

„Cu o distribuție foarte bine gândită, articulată în jurul unui personaj-cheie – care nu e Tartuffe – spectacolul Teatrului Mic are toate șansele să se joace mult timp de aici înainte. Gelu Colceag face o reverență clasicului și, în același timp, deschide o ușă tinereții, inovației. Reverența o face ca la carte: elementele de commedia dell’arte sunt folosite cu simțul măsurii și niciodată gratuit. De la măștile și dansul acestora cu care se deschide spectacolul și până la anumite gesturi menite să accentueze ridicolul situației, toate aceste elemente vin să pună în evidență frumusețea textului. O traducere realizată de același Gelu Colceag, pe ici, pe colo augmentată cu trimiteri la contextul cultural contemporan, care este asimilat de trupă fără niciun efort. E o încântare să-i vezi pe toți contribuind la crearea tramei, fără nici cea mai mică dorință de a demonstra cât de buni sunt.” Nona Rapotan, bookhub.ro

„(…)trupa e cheia unei astfel de montări. Dar, tocmai, aici n-aș vrea să insist, pentru a nu se considera o abordare feministă. Dar ăsta e adevărul. Personajele feminine au fost magistral interpretate. Actrițele, toate, au avut tușa și încărcătura necesare pentru a fi memorate. Sunt construite inteligent, cu aplomb, mișcare scenică dezinvoltă. Există și în spațiul masculin mențiuni, în primul rând, prestația lui Alexandru Voicu, Cleante, un actor care crește de la zi la zi, iar tirada sa a fost perfect declamată. Nu e un rol principal, dar în astfel de roluri se face diferența. Dar e pregătit pentru un mare rol, dacă pentru asta îl testează conducerea teatrului.” Dana Cristescu, presshub.ro

„Gelu Colceag reia „Tartuffe”, de data asta la Teatrul Mic, în calitate de regizor și autor al adaptării textului. Inspirat poate de viziunea lui Tocilescu, și în versiunea sa este redat contextul istoric, dar fără a apela la „Cabala” lui Bulgakov, ci folosind procedeul „spectacol în spectacol”, care adaugă textului propriu-zis o introducere și un final menite să-i arate spectatorului contribuția decisivă avută de Regele Soare la scoaterea capodoperei lui Moliere din ghearele cenzurii și redarea ei publicului.(…) cu distribuția, Gelu Colceag a tras lozul cel mare. De fapt, n-a fost o chestiune de noroc, ci o acțiune premeditată. Ani de-a rândul, în dubla sa calitate de profesor la UNATC și de director al teatrului, și-a construit o trupă tânără, valoroasă și extrem de versatilă, cu care poate ataca un repertoriu oricât de variat. Așa că a avut de unde alege, singurul „intrus” din afara trupei fiind Laura Gabriela Oana (ce nume!!), o foarte tânără actriță, pe care o știți mai degrabă de la Vocea României sau, poate, de la Gala HOP din 2022 unde câștigat Marele Premiu, care aici face un rol cât se poate de consistent (Mariane). L-aș remarca, în primul rând, pe Vlad Logigan (Tartuffe), care primește, în sfârșit, un rol mare din afara bulei sale de confort artistic, pe care îl duce impecabil, apoi pe Gabi Costin, în dublu rol, care trece cu ușurință de la malițiozitatea lui Moliere la credulitatea arogantă a lui Orgon sau pe Alexandru Voicu, posesorul celor mai subțiri picioare masculine din teatrul românesc.” Radu Preda, B35.ro