Încarc Evenimente

Pentru a cumpăra bilete folosiți butonul de mai jos. După selectarea unui loc acesta trebuie adăugat în coș, apoi se poate alege următorul loc.

Spectacol prezentat de Teatrul Toma Caragiu Ploiești

de Bruce Kane

Traducerea: Florin Piersic jr.

Regia: Florin Piersic jr.

Scenografia: Mihai Androne

Asistent regie: Mihai Androne

Light design: Ionuț Aldea

Distribuție: Bogdan Farcaș, Theodora Sandu, Andrei Radu, George Liviu Frîncu, Nadiana Salagean, Clara Flores

Durata: 1h 15 min

Spectacol recomandat persoanelor cu vârsta peste 14 ani.

FETELE PELICAN

Prezentare spectacol:

„Toxic” – dragoste, indiferenta, romantism, atractie, infidelitate, seductie, masochism emotional, invidie, renuntare, dependenta, compromisuri si toate celelalte lucruri care pigmenteaza relatiile moderne si le fac atat de pasionante. Spectacolul prezinta povestile de viata a sase cupluri care, pe parcursul mai multor tablouri, isi dezvaluie, cu umor, ironie sau sarcasm, problemele conjugale si modul in care fiecare si-ar dori sa se dezvolte in relatia pe care o are. Oamenii se atrag si se resping in multe feluri, poarta masti sau ajung sa se confunde cu acestea si dovedesc, inca o data, ca sunt acele fiinte imperfecte care isi cauta fericirea intr-o relatie dar, uneori, ajung sa isi traiasca singuratatea in doi.

Cronica spectacol:

Tot ce auzim am mai auzit măcar o dată. Dacă nu cumva chiar de mai multe ori. Am auzit, am citit, am gândit, am spus. Kane antologhează șlagărele discursului ei, discursului lui. Actorii le reproduc întocmai, urmând indicațiile lui Piersic Jr. de a separa, pe cât posibil, vorbele de mimică, mimica de gesturi, toate acestea de ei înșiși. Spectatorii aud vorbele, privesc costumele (scenografia Mihai Androne), urmăresc spoturile reflectoarelor (light design: Ionuț Aldea), râd, aplaudă, tac și realizează că mai e cineva acolo, în sală, cu ei, cu actorii.(…)

E poate istoria deceniilor de relații moderne și post-moderne între o femeie și un bărbat. E poate noua înfățișare a ce va să zică familie. Ori e poate masca sub care am moștenit și învățat să ne ascundem chiar și atunci când vine vorba de cea mai intimă zonă a vieților noastre. Masca de cuvinte, masca de zâmbete, peruca, papionul, rochia, cămașa, fusta, costumul. Livrăm ce suntem obișnuiți / ce se așteaptă să livrăm și cam atât. Rar, unii dintre noi ies din tipar și trag. Cârcotașii ar spune că și asta a devenit, oarecum, un tipar.

Nu-i deloc lucru ușor ce reușesc Sandu, Farcaș, Flores, Frîncu, Sălăgean și Radu. Să vorbești hăului ca și cum te-ai adresa celui de lângă tine e genul de exercițiu cotidian greu de urcat pe scenă. Celor care vor obiecta la ivirea cuvântului cotidian „Unde vezi, domnule, întâmplări ca alea de pe scenă în viața de zi cu zi?” li s-ar putea răspunde că tocmai ăsta e unul dintre rolurile teatrului / artei deștepte: să așeze pe scenă fapte aparent extraordinare din a căror desfășurare privitorul să decupeze ordinarul vieții sale.  (Mihai Brezeanu, www.liternet.ro)

Mai multe informații pe: www.teatruploiesti.ro

Go to Top